in Dacia literara

Dificultatea pentru cercetatorul secolului XVIII este ca e nevoie de o doza considerabila de rabdare pentru a strabate sute si sute de documente, in cautarea unei unde de lumina care sa redea viata secolului respectiv in toata complexitatea ei, reinsufletind tabloul atitudinilor despre moarte, iubire, ritmul vietii cotidiene etc. Numai asa poti constitui un peisaj cu adevarat interesant al acestei epoci. Trebuie sa intreprinzi o adevarata munca de arheolog, ce reconstituie intregul pornind de la urme izolate, de unde, poate, impresia de adevarata „antichitate” a acestui secol. (...) A fost o mare nebunie din partea mea. Dificultatile pe care le-am intimpinat pina la publicarea acestei carti au confirmat-o. Dar am crezut ca datoria istoricului este de a contribui la luminarea a ceea ce se cunoaste mai putin din trecut, chiar daca ar trebui sa infrunte indiferenta publicului si editorilor pentru subiectul ales. Doream apoi, ca istoric roman stabilit in Franta, sa arat compatriotilor din Hexagon ca Romania nu este numai tara lui Dracula, si ca istoria noastra a dat un print al Luminilor, demn de o mai justa cunoastere. Cred ca dificultatea principala a scrierii in franceza a acestei carti a constat in gasirea unui stil potrivit, a unor tonalitati care sa puna in valoare continutul si sa faca lectura cit mai agreabila. M-am ambitionat sa scriu in franceza, asumindu-mi toate inconvenientele scrierii intr-o limba invatata. A fost, insa, si un prilej sa constat cit de mult iti ordoneaza gindirea un astfel de exercitiu. Am ajuns la faza in care imi este mai usor sa scriu in franceza decit in romana. Dar desigur ramin multe subtilitati ale scriiturii pe care le stapinesc mai bine in romana decit in franceza.