in Echinox

Ispasire este un roman complicat, o matrioska monstruoasa care trebuie manevrata cu atentie, un roman care promoveaza atentia pentru orice detaliu nesemnificativ cind vine vorba de interpretare, intr-un maraton al empatiei sau al amagirii pentru cititor. Include si o minunata poveste de dragoste, si un palier exceptional din punct de vedere istoric (debarcarea de la Dunkerque), si probleme legate de etica a scriiturii si a lecturii, de fictiune, un roman care iti prezinta culpa si in care indivizii vinovati ajung sa traiasca fericiti pina la adinci batrineti, un roman care se deconstruieste singur in final, prin uitare – cind totul va fi pus in roman, oamenii reali vor deveni personaje si povestea lor va deveni versiunea oficiala a realitatii – cititorul asista insa la aceasta deturnare a adevarului (participa cumva la crima lui Briony, ca martor tacut) si ispasirea, chiar si pentru participantul pasiv, este imposibila. Restul incercarilor propun o expiere de fiecare data partiala.