in Observator cultural

Ca Provizorat este altceva (subliniez din nou altceva) decit Dimineata pierduta e un foarte important semn ca avem de-a face cu o carte vie, capabila sa traiasca prin ea insasi. Dimineata pierduta era, implicit, cartea nevoii de iluzii. (Pun intre paranteze superlativele, care, de altfel, se subinteleg.) Romanul de acum lucreaza, pagina cu pagina, la aneantizarea oricarei iluzii si impotriva oricarui mit. Jumatatea de secol pe care – dens, percutant, remarcabil reliefat – o trece in revista, intr-o dinamica ametitoare, acest masiv roman-fresca sta in intregime sub semnul Raului, privit ca fatalitate a Istoriei. Nici un loc luminos: deceniile de comunism, dar si, aproape in egala masura, anii de dinainte de razboi sau, intr-un arc peste timp, de dupa caderea comunismului sint, pentru personajele din Provizorat, anii unei permanentizate isterii a Istoriei...