in Dilemateca

Epica nu este decit un pretext (n-as spune chiar un gimmick) pentru „eroii secreti” (repet de cite ori mi se iveste prilejul sintagma lui Radu Petrescu) din infrastructura textului. Nunta mistica (spun vorba mare?) in orizontul careia se chinuie Liviu si Zelda s-ar putea sa fie unul dintre acesti eroi secreti. Mai mult nu stiu nici eu, n-am stiut nici scriind cartea. Cind ai trecut de cele citeva conventii tehnice, te convingi ca scrisul nu se reduce la artefact si la manipularea unor emotii, constati ca incepi sa te transformi dintr-un homo faber intr-un homo viator atras, ademenit, sedus, ispitit, vrajit si, in aceeasi masura, inspaimintat de mirajele unor peisaje pe cit de stranii, pe atit de intime. Insuportabil de intime.