Eu, fiul lor. Dosar de securitate, al lui Dorin Tudoran – dosarul poarta numele sau, nu volumul, scris practic de securisti si de turnatori. Avem un vraf de hirtoage (nu sint toate, in cazul Tudoran ar mai fi multe de recuperat – pe linga vesnica problema cu “urmarirea externa” unde paginile sint sau foarte putine sau lipsesc cu desavirsire – cazul lui N.C.Munteanu) in care se aduna de-a valma birfe, turnatorii josnice, turnatorii demne – da, exista si asa ceva -, recomandarile si interpretarile ofiterilor, dispozitiile superiorilor, interceptari, relatari, transcrierile unor convorbiri telefonice, rezumatele unor intilniri publice sau semi-publice (intruniri literare restrinse) si cite si mai cite. Cum citesti asa ceva? Intrebarea e cu atit mai actuala cu cit genul acesta de lectura – complicata, sincopata, codata, cu chestiuni serioase ingropate in tone de mizerii – este acum discutat si rasdiscutat dupa scandalul wikileaks. Exista o diferenta: un dosar de securitate rominesc este rezultatul unor indelungi filtrari, asteptari, mistificari. Si, mai ales, nu are prospetimea, scandalul unor desecretizari precum cele suspomenite.