in Contemporanul, nr 2

Ajuns la capatul unei existente marcate de virfuri spirituale, da, de neatins, pe de o parte, iar pe de alta, de enorme privatiuni – si nu putine sunt rindurile in care vedem cum… singereaza, cum plinge… acest om venit din Tara Frigului, al jocului cu abstractiunile – protagonistul acestei existente, neindurator cu sine insusi in primul rind, vrea sa inteleaga ce s-a intimplat in realitate, isi face siesi inainte de toate un examen, pentru a pricepe: „Aceasta recapitulare finala este, probabil, textul cel mai «liber» din intreaga mea Viata, la propriu si la figurat. Nu sint preocupat nici de dimensiunile manuscrisului, nici de editare, nici de punerea postuma in valoare, ci doar de reconstituirea cit mai fidela a adevarului «meu». Fara inhibitii si fara ipocrizie. Ceea ce, constat tot mai mult, nu este usor”.