in Dilema Veche

Cu Amorul conjugal ne aflam, ca poveste, in 1937, in Toscana rurala, unde un anume Silvio Baldeschi, casatorit de nici un an cu o anume Leda, impune brusc un regim de castitate pentru a scrie o povestire – de inalta arta – despre ei si casnicia lor. Dupa aproape 100 de pagini, aflam ca textul lui Silvio Baldeschi e gata, ca are (bineinteles!) cam 100 de pagini si ca se numeste (cum altfel!) Amorul conjugal. Nu ne ia ameteala de la aceste potriveli (ne-am obisnuit de la Gide cu ele), dar ne intrebam ce o sa mai urmeze, fiindca, pina la sfirsitul cartii noastre, ar mai fi inca 100 de pagini. Pai, urmeaza doua lovituri de gratie. Una: ca sotia-muza isi insala sotul cu barbierul acestuia. Cealalta: ca Amorul conjugal al lui Silvio Baldeschi e un text slab, de diletant veleitar, lucru pe care Amorul conjugal pe care il citim, si care spune povestea «de atelier» a celui dintii, il contrazice cu un sarm si o inteligenta nesfirsite.