Propria viata si experientele celorlalti ofera suficient material psihologic pentru analiza si suficienta materie epica pentru fictiune. Stie sa le faca inseparabile, desi in istoriile de caz identifica un sindrom – fie el sindromul Karin sau sindromul Fidanakis. Nu lipsesc pasaje din carti citite (cu preferinta pentru Henry Miller, spre Paul Valery), referinte culturale, subiectele de filme si de romane, dar ele intra firesc in interstitiile povestii.

Toate intimplarile comentate sau doar relatate par bruioane, ebosele unor proze scurte ce te acapareaza. Sint chiar bucati de proza scurta? N-as sti sa raspund. Recunosc insa ca te tin cu sufletul la gura, cum putine texte literare o fac. Aurora Liiceanu si-a gasit formula proprie, inimitabila, asa cum a facut-o in spatiul cultural anglo-saxon Irvin D. Yalom in povestirile sale de psihoterapie (Calaul dragostei, Mama si sensul vietii). Dar Irvin D. Yalom s-a aventurat si in teritoriul romanului...

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri