in Observator militar, nr. 1

La nivelul a 100 de ani, cred ca viitorul este foarte deschis. Acest interval depaseste insa orizontul de timp in care ne planificam viata si, de aceea, este putin relevant. Eu as porni de la constatarea ca, in lume, nu exista o regula absoluta ca toate societatile vor reusi sa recupereze decalajele. De altfel, ar fi imposibil, pentru ca restul lumii nu sta pe loc. Experientele istorice pe care le-am studiat eu arata ca recuperarea decalajelor este posibila, dar – pe linga putin noroc (in sensul de a nu fi intrerupta de o catastrofa mondiala) – cere eforturi, coerenta si rabdare. Este nevoie, mai intii, de o etapa de acumulari institutionale si de ridicare a nivelului capitalului uman, care, apoi, in conditiile unei conjuncturi favorabile, poate fi urmata de veritabila strapungere.