in Observator cultural

Amor intellectualis reprezinta, in mare parte, un prinos adus de autor parintelui sau, daruit formator al mintilor tinere prin bogatul registru de atribute menite a mijloci judecata supla, flexibila de la caz la caz. Persoana magistrului apare, de-a lungul naratiunii, desemnata frecvent prin majuscula T. Fara discutie, initiala trimite la prenumele prestigiosului mentor. Dar intervin numeroase imprejurari in cuprinsul lecturii, cind aceasta majuscula T. lasa loc si altor asocieri. I se poate atribui un sens determinat de treapta cea mai de sus pe care o ocupa tatal in stima fiului. Litera mare T. – inzestrata cu emotia referintelor cucernice la Tatal celest – ar sublinia, in acest caz, reverenta adinca fata de rolul parintesc, definitiv insotit, in memoria urmasului, de o rezonanta proteguitoare.