La scurt timp dupa lansare, Umberto Eco a fost criticat de ziarul Vaticanului, L Osservatore Romano, majoritatea interventiilor ridicind probleme de moralitate. Cititorii italieni, pe de alta parte, au fost fascinati de aceasta putere de a genera controverse.

Cimitirul din Praga s-a vindut in mai putin de 30 de zile in 230.000 de exemplare, iar Editura Bompiani a hotarat scoaterea pe piata a unui nou tiraj. Frenezia publicului aminteste intrucatva de momentul publicarii romanului Numele trandafirului, care avea sa devina unul dintre cele mai vandute ale tuturor timpurilor.

Totusi, subiectul Cimitirului din Praga e mai degraba apropiat de Pendulul lui Foucault, lansind o intreaga plasa de teorii conspirationiste si derutindu-l voit pe cititor. Inca de la inceputul romanului, Eco il familiarizeaza cu aceasta conventie: «Nici Naratorul insusi nu stie cine este misteriosul ins care scrie, propunindu-si s-o afle (odata cu Cititorul), in timp ce amandoi trag cu ochiul pe furis si urmaresc semnele cu care tocul respectivului ins asterne rinduri pe hirtie».

Personajul principal – si cel care scrie - se numeste Simone Simonini. E un om ajuns la maturitate, nascut in Torino si, mai presus de orice, unul care e sceptic in privinta semenilor sai, a raselor si a religiilor. Eco il inzestreaza cu un discurs ironic, antisemit si rasist, cu pierderi de memorie si cu o dubla personalitate, chestionind in permanenta relatia complexa dintre individ si istorie.

Cititorul nu stie ocupatia exacta a lui Simonini, dar poate banui ca este conectat la toate retelele influente din lumea politicii si ca are legaturi directe cu serviciile secrete. Intr-un puternic tur de forta narativa – tipurile de discurs sunt suprapuse pe mai multe planuri, avind din cind in cind interstitii vizuale, niste fotografii ale unor gravuri alese de Eco –, scriitorul vorbeste despre relatiile dintre popoare si dezvaluie marile teorii ale secolului XX. Printre acestea, cea obsedanta a antisemitismului, proiectata pe un cadru simbol: celebrul cimitir evreiesc din Praga. «Religia este si cocaina popoarelor, pentru ca religia a impins si impinge la razboaie, la masacrarea necredinciosilor», spune, in roman, Simonini. Fraze ca aceasta au facut Vaticanul sa se intrebe daca demersul lui Umberto Eco trebuie tratat ca unul stiintific sau luat exclusiv drept unul fictional.

Related products

Produs adăugat la favorite

Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor.
Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus.
Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.