in Dilema Veche

Si asa o gasiti si in Strada Sardinelor, carte cu o voga mult mai mica decit Oameni si soareci, Fructele miniei sau La rasarit de Eden, dar cu un suflet al scriiturii care iti tine, pur si simplu, de cald. In fond, romanul povesteste cum o strada intreaga poate conspira pentru organizarea unei petreceri-surpriza, sarbatoritul fiind preferatul comunitatii: Doc, «proprietarul si directorul Laboratorului Vestic de Biologie», tip singuratic, dar prietenos, mare amator de bere si muzica gregoriana, dispus sa asculte flecarelile oricui si sa «le transforme intr-un soi de intelepciune care sa ti se potriveasca»... Iar pentru a intelege bine frumusetea acestei conspiratii, ne vor fi prezentate – in portrete-medalion sau scene «la minut»– si cadrul, si personajele planuitei petreceri (mari figuri, desi marunte). Asa se incheaga un soi de Amarcord pe americaneste, o «monografie locala» de un sarm uschit si nesfirsit.