in Observator cultural

Gabriela Adamesteanu reuseste aici, parca mai bine decit in celelalte romane, sa dea contur problemei generatiilor. O face atit prin intermediul acelor cronici de familie, cit si prin desele teoretizari ale lui Sorin. Problema infatisata din cele doua perspective trebuie pusa in legatura cu sensul global si unitar al romanului. Fiecare generatie viseaza si spera, in felul ei, ca momentul pe care-l traieste nu e cel determinat si reprezentativ pentru ea. Ca uriasul potential de care se bucura o va conduce spre ceva si, astfel, clipa de fata va fi razbunata. Batrinetea interioara vine insa prea repede dupa tineretea provizorie, tot la fel cum «generatia asteptata» traieste cu foarte putin timp inainte de «generatia expirata».