in Observator cultural, nr. 544

E povestea unui om care traieste de 25 de ani in Statele Unite si nu poate uita. Poate ca a iertat, dar nu poate uita ce i s-a intimplat in comunism. Acum un an si mai bine a fost la CNSAS si si-a cerut dosarele. A primit 18 volume, dar ele nu sint complete. Totusi, si din aceste 18 volume, Dorin Tudoran si-a dat seama ca, in vremea cind era in Romania, nu-si mai apartinea. Era urmarit, controlat, anchetat, se incerca discreditarea sa, Securitatea cauta sa creeze disensiuni intre el si putinii prieteni cu care se mai conversa. La capatul lecturii, putem spune ca Securitatea l-a transformat pe Dorin Tudoran in disident, in protestatar al regimului Ceausescu. El dorea sa fie un om normal, sa-si scrie cartile si sa reactioneze in fata imposturii, dar, la sfirsitul anilor ’70, nu se vedea drept un opozant al sistemului sau al lui Nicolae Ceausescu.

E destul. O lectura mult intinsa in noapte atinge dimineata. Ne oprim aici. E o lume pe care n-am dori-o repetata cu nici un chip. O lume mizerabila, josnica, in care Securitatea a decis destine, a atras turnatori, a macerat vieti. O lume a capului plecat, in care Dorin Tudoran nu s-a regasit, n-a rezonat, n-a trait pe de-a-ntregul. Lumea aceea il urmareste pe mai departe. Pentru cit timp?