in Dilemateca

In pofida tuturor indoctrinarilor mai vechi sau mai noi, care o rusinau pe femeia insarcinata si o determinau sa se ascunda, M.M. si alte autoare transmit convingator mindria de a fi nascatoare de viata. M.M. nu ezita sa dea chiar o valenta materna lui Dumnezeu: «Stiu ca Dumnezeu ne iubeste mai mult decit pe sine. Si percep dragostea aidoma celei materne, dar nesfirsite... Dumnezeu, Marele Creator, este Mama eterna si Tatal etern deopotriva, dar fara limitele noastre».
Plata pentru aceasta pozitie demiurgica nu este deloc usoara. Pe de o parte, durerile nasterii, care revin ca un leitmotiv in multe din «istoriile» cartii, iar pe de alta parte, grija pentru copil, care nu o mai paraseste niciodata pe mama. Rasplata este insa si ea pe masura, capabila sa tina lucrurile in echilibru.
Un asemenea feminism, eliberat de irationalul protestului viril, are toate sansele sa cucereasca nu numai femeile, ci si pe barbati, ca si pe... psihanalisti.