Undeva, dincolo de mijlocul romanului lui O. Nimigean, Radacina de bucsau, firele de tensiune ale povestii se innoada pret de o clipa (dar ce intensa poate fi o astfel de clipa), pentru ca apoi, cel putin in aparenta, sa-si vada din nou fiecare de drumul lui.

Dupa controale, analize, internari, perfuzii, punctii pulmonare, la care e supusa mama protagonistului, acesta din urma primeste, de la trei medici, trei pronosticuri diferite: unul extrem de rexervat, care-i mai lasa batrinei doar citeva zile de trait, unul doar sceptic, punind sansa inaintea oricarui tratament si, in sfirsti, unul de-a dreptul entuziast, chiar daca nu tocmai explicit, care ia in calcul un nou consult peste generosul interval de trei luni! Aflat la o asemenea rascruce de ipoteze, Liviu n-are altceva de facut decit sa astepte, in casa parinteasca, alaturi de suferinda, implinirea uneia dintre ele.

Aici devine evident talentul tactic remarcabil al prozatorului O. Nimigean.

Radacina de busau isi trage sevele nu din bogatia senzationala a evenimentelor, ci, dimpotriva, din lentoarea austera a desfasurarii acestora.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri