in Corso

Italienii au stilul lor static, meditativ, vecin cu eseul, de a spune o poveste. Nici cind scriu romane politiste nu se grabesc sa accelereze actiunea. Tabucchi, scriitorul-profesor caruia ii plac adincimile si secretele, foloseste linistea, calmul, ralantiul si meditatia, chiar cind construieste dialoguri. Aici incheaga noua povesti subtile, care pornesc de la biografiile neimplinite ale citorva indivizi din medii foarte diferite, multi dintre ei din fostul bloc comunist. Esentiale, in aceste povestiri, sunt fie sentimentul ca au ratat ceva, fie nostalgia, fie revelatia faptului ca n-au inteles un lucru de extrema importanta, sau, dimpotriva, ca inca se mai pot bucura.