horiagarbea.blogspot.com

Greu de rezumat romanul lui Nichita Danilov. Greu de rezumat ca actiune. Comentindu-l pe a patra coperta, Bogdan Cretu gaseste termenul cel mai potrivit: polifonic. Dar si cel gasit de Antonio Patras – carte labirint – e perfect justificat. Vocile naratorilor sint numeroase, cele ale personajelor de asemeni, timpul si spatiul nu conteaza ca repere pentru navigatia in acest arhipelag de intimplari diverse. Termenul de roman este oarecum abuziv sau, mai bine, gasit ad-hoc pentru ca volumul «trebuia sa poarte un nume». Macar cele trei carti care compun opera (Androginul, Ambasadorul invizibil si Sosiile) isi pot revendica o certa autonomie chiar daca sint legaturi (in)vizibile intre ele si o evidenta unitate stilistica. Fragmentele luate in ele insele au o remarcabila forta, denota un viguros talent de povestitor, fantezie dezlantuita si sint niste pietre de pes insirate pe un fir incilcit, incilcit. Pe urmele celor doi critici care prezinta romanul pe coperta si a postfatatorului sau, romancierul Radu Aldulescu, consider ca Ambasadorul invizibil este cel mai bun roman al lui Nichita Danilov.