- Cristian TEODORESCU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 155 views
Totusi nu e dinadins. Asa a iesit. Pynchon recunoaste senin ca atunci cind a scris Curcubeul gravitatiei era atit de torpilat de droguri si de bautura, incit nu mai tine minte ce a vrut sa spuna cind l-a pus pe hirtie.
Romanul, criminal de bun, ca sa nu folosesc termenul uzat «genial», porneste de la o chestie intima. Un ofiter aliat aflat la Londra in ’44 remarca o coincidenta. Ori de cite ori el se excita, explodeaza o bomba nemteasca in oras, incit penisul lui intra sub supravegherea armatei ca o statie radar.
Altfel, ce poate face londonezul care nu stie daca va apuca ziua de miine, din cauza bombelor zburatoare expediate cu dedicatie de germani? Se deda, patriotic, la chefuri care se transforma in orgii, inaugurind astfel rezistenta prin cultura pilelii. Ce altceva sa faci insa cind iti dai seama ca lumea a ajuns un urias balamuc scapat de sub controlul lui Dumnezeu? Cel care i-a promis solemn lui Noe, la potop, ca nu va lichida omenirea n-are cum sa impiedice omenescul plan secret de a pune punct lumii, prin intermediul unei rachete finale, care va produce marele curcubeu al gravitatiei. Singurul defect al uriasului spectacol al distrugerii totale e ca nu va avea spectatori pe pamint, pina la capat. Pina atunci insa, ce sa facem, ne dam si noi in spectacole mici si mai comitem niste inversiuni si perversiuni, intr-un paienjenis de intimplari cu sute de personaje, al unei Apocalipse frenetice si, daca tot nu sintem sfinti, porcoase.