Prezentat drept studiu de antropologie culturala si de istorie a mentalitatilor, cartea ofera, in realitate, mult mai mult: perspective de religie comparata, studii de caz psihiatrice, dosare biografice consistente, filosofie, acces la texte inedite. Apoi, dupa cum insusi autorul marturiseste in prefata, cartea spulbera tabuurile privitoare la studierea drogurilor, specifice mentalitatii noastre, tabuuri inasprite pe cit de puternic, pe atit de stupid de puritanismul comunist. Andrei Oisteanu evita inteligent senzationalismul, dar si falsa pudoare stiintifica, fara sa faca in demersul sau o apologie a orgiilor narcotice menite sa aiba priza la publicul nespecialist, mai mult sau mai putin euforic. Siguranta de sine, argumentarea impecabila, informatia stiintifica de cea mai buna calitate, evitarea judecatilor de natura etica, speculatia temperata confera intregii lucrari acel caracter «wertfrei» asupra caruia insista Max Weber. La fel ca in Imaginea evreului in cultura romana, Oisteanu te invata sa vezi ca miza unui text stiintific nu are nimic de pierdut daca expunerea ramine proaspata, vie, lipsita de morga sau jargon buruienos.