Ziarul de duminica

Al cincilea copil dovedeste usurinta scriitoarei de-a recicla formule epice deja consacrate si mai ales topirea lor intr-o fictiune saturata de semne de intrebare. Un roman concis, ce nelinisteste progresiv, prin amestecul de satira blinda la adresa clasei de mijloc engleze si a modului de viata traditional, cu elemente de gotic si horror, presarat cu ramasite mitice, topite subtil intr-o tragedie ce pindeste prin toate colturile povestii. (...) Problematica profunda a cartii o dau intrebarile puse de Harriet legate de prezenta monstrilor in codul genetic al omenirii, ca si reflectiile privind familia, rolurile asumate de femeie si barbat. Juriul Nobel a prezentat-o pe Doris Lessing «o naratoare a experientei feminine, care, cu scepticism, ardoare si forta vizionara, a expus critic o civilizatie divizata». Romanul Al cincilea copil indica mai mult: indrazneala de a expune meditatiei o divizare mai grava si prea putin constientizata, cea dintre barbati si femei, ori a fiintei umane insesi.