Cartea, de fapt, este un document. Cartile acestea neterminate si, in general, insemnarile unui autor, rupte din trecutul, din carnea, din fiinta unui scriitor, sint foarte importante si trebuie luate ca atare, ca documente. Trebuie sa le fim recunoscatori celor care ni le aduc – si ma refer, in cazul acesta, la rude –, dupa zeci de ani in care au stat ferite de orice ochi. Dar tot se vor gasi destui sa acuze, sa atace, sa presupuna, sa aduca in discutie chiar si chestiuni ridicole, precum imbogatirea... E dreptul fiecaruia. Cind se va stinge acest foc de paie, voi astepta cu interes o interpretare a textului in sine, a firelor de poveste care pe mine m-au cucerit, chiar asa, nefinisate (si chiar de aceea mai greu de tradus) si intretesute cu insemnari ale «proiectantului» aflat la masa de lucru (si tocmai de aceea mai interesante). Am spus si o repet: o carte neterminata iti poate spune mai multe despre un autor decit o carte terminata.