in Adevarul literar si artistic

Aveam 24 de ani cind am tradus Trainspotting de Irvine Welsh. N-am avut nicio problema cu virsta, ci mai degraba cu genul. Cu citeva exceptii, actiunea cartii e dominant masculina: personajele, Renton, Sick Boy, Spud, Begbie & co, au fiecare o tipologie foarte clara. Si mi-a fost greu sa intru in pielea unui anumit tip de violenta, un exemplu bun fiind pasajele in care se descriau bataile odioase ale lui Begbie, cind simteam ca nu stau prea bine la slangul caftelilor. Dar nu am inventat propriu-zis cuvinte, ci mai degraba am adus cuvinte dinspre periferii spre limbajul asa-zis literar. Cuvintul junkist, de pilda, nu este o inventie, ci o preluare a unui termen care era folosit in acel moment in contexte informale, neindexate. La fel dava, davaist, pizdulice, pizderie. Cele mai multe dintre ele vin din idiomurile popculture-ului, din hibridele englezisme romanizate sau direct din repertoriul anonim.

Pizderie a iesit, de exemplu, dintr-o discutie cu un prieten - cei mai multi dintre „consultantii" semantici pentru Trainspotting au fost, in cea mai mare parte, barbati -, care a gasit chimia dintre pizda si puzderie. Am lucrat la traducere noua luni si am avut si perioade de criza, in care nu voiam sa mai vad vreun rind. Pe scurt, cu Irvine Welsh a fost patternul unei traduceri pasionale.