in Adevarul literar si artistic

Dupa ce traduci Originalul Laurei de Vladimir Nabokov nu poti sa te desparti de roman. Te gindesti la sinuciderea facuta din placere, la debarasarea de partile dureroase ale corpului... Dar si la lucruri mai dragalase, cum ar fi un pisic fascinat de un sarpe, de fapt propria lesa lunga unduindu-se pe asfalt, un leagan dintr-un copac, la care se mai poate urca, dupa ani, doar cu scarita, pentru a fi aruncat in santul cu tufe de mur. Ca traducator in relatie cu Nabokov, sint fulgul care se topeste arzind pe sticla ceasului. Sa-l traduc a fost un gest de daruire si posesiune totala, pe care doar asa il pot defini: sint un sclav indragostit.