- Radu Pavel GHEO
- Dosar de presă
- 0 likes
- 100 views
Mi-au placut intotdeauna cartile cu gasti de prieteni din copilarie, care apoi cresc mari si devin... Dumnezeu stie ce! Orice. Cred ca asa s-a nascut, incetul cu incetul, Noapte buna, copii!. Am gindit-o demult, am lucrat la ea vreme indelungata, m-am documentat cit am putut (si pentru partea care se petrece in anii 1980, dar mai ales pentru povestile din Los Angeles), iar acum imi dau seama ca mi-e greu sa spun ce anume e fara sa povestesc tot romanul.
Mi-ar veni mai usor sa anticipez eventuale comentarii si sa spun ce nu e. Nu e o scriere autofictionala si nu se bazeaza pe biografia mea. E drept ca m-am jucat un pic si i-am dat lui Paul Gaitan, unul din personaje, datele mele (scriitor care in 2000 locuieste la Iasi), dar cam atit. Eu nu am incercat niciodata sa trec ilegal granita in fosta Iugoslavie in anii 1980, nu am facut facultatea in Iasi si nu am prieteni care sa fi vindut droguri sau sa fi avut legaturi cu industria pornografica din Los Angeles. Nu am primit nici o bursa literara, nu am divortat si nici nu am avut un roman tradus fara succes (sau cu succes) in Statele Unite. N-am nici un prieten care sa-si fi cumparat vreodata un Chevrolet Corvette rosu.