Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Radu Pavel GHEO
- Dosar de presă
- 0 likes
- 122 views
A fost greu, greu, teribil de greu sa traduc Nu exista tara pentru batrini. Si McCarthy, ca si Hemingway, are un stil propriu, de mare scriitor. Prin asta inteleg exact acea abilitate de a folosi limbajul cu maiestrie, in asa fel incat frazele sa para sudate, dar in acelasi timp de a le face sa curga intr-o maniera personala, recognoscibila. Asta e stil si e cel mai greu de tradus.
Sigur ca a fost si o traducere care m-a pus la incercare. Uneori chiar prea mult: au fost zile (nopti) cand abia reuseam sa traduc o pagina si imi frecam nervos mainile sau balmajeam cuvinte ca un saman, incercand sa ma apropii de un echivalent cat mai exact in romana. Apoi limbajul personajelor lui McCarthy, care e unul pronuntat dialectal... cum sa-l transpun in romana? Simplele contrageri sau colocvialismele ar fi fost o solutie facila. In fine, eu zic ca pana la urma am scos-o la capat onorabil.
E o carte buna. Extraordinar de buna. Si, concomitent, o lectura captivanta. Se citeste, zic eu, usor, dar pune in actiune judecata rationala si pe cea morala. E o carte care spune multe intr-un mod direct si neobisnuit. Cred ca e o aparitie importanta in lumea cartilor de la noi: ofera un mod inedit de a vedea lumea si un mod insolit de a scrie literatura.
Related products