in Dilemateca

Fata fantoma e un roman al vremurilor noastre, asa cum sint ele, pragmatice, grabite si superficiale. Si, dincolo de toate, este, in fond, o poveste despre prietenie; chiar daca aceasta se infiripa intre o persoana reala si o fata-fantoma din anii ’20, isi pastreaza valorile, aceleasi dintotdeauna, asa ca fetitele cititoare, «luind aminte» – cum le place parintilor sa spuna –, isi pot reconsidera micile relatii cu prietenele lor de la scoala si din spatele blocului. Se pot «juca» oricind de-a fata-fantoma, ceea ce mi se pare mai putin «nociv» decit sa viseze la o lume fantasmagorica si lipsita de consistenta, cum e cea din Avatar, sau sa-si imagineze ca ba- ietii pe care ii plac sint de fapt vampiri, ca in seria Amurg.