interviu, psychologies.ro

De la voci am pornit. Cind am inceput sa scriu Mireasa cu sosete rosii, habar n-aveam ca am inceput sa scriu un roman. Imi placea la culme sa le fac (sa le las?) sa vorbeasca pe cele cinci femei, care au devenit personajele primei parti. Sa le dau drumul acestor voci. Sa le urmaresc cu ochii larg inchisi. Incet, incet am capatat incredere in limbajele lor. Care, am inteles, ar putea exprima moduri de viata. Moduri de adecvare sau de inadecvare la lumea din jur. Mi-a placut sa constat ca fiecare personaj – fiecare voce – are o lege a sa si ca eu, ca autoare, nu trebuie decit sa fiu atenta, sa ciulesc bine urechile si sa transcriu ce aud. De-atunci ma laud ca aud bine.