Romanul este plin de capcane in care cititorul ingenuu poate cadea cu usurinta. Teoreticianul si romancierul conlucreaza intr-o armonie perfecta, iar prima impresie a cititorul este aceea de a fi gresit si de a fi pus mina pe un tratat de filologie sau pe o editie critica a unui manuscris. Umberto Eco – de data aceasta ca personaj al propriului sau roman – scrie un fel de prolog in care explica istoria manuscrisului in posesia caruia a intrat si despre care sustine ca ar fi real (care va fi romanul in sine) si de motivele pentru care – in ciuda tuitutror dubiilor – a ajuns sa il publice.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri