in Dilema Veche

Frumos e ca acum story-ul sare de unde nu te astepti: initial, potolit, dintr-o mansarda pariziana unde un scriitor (rus, 50 de ani, 20 de ani de exil francez, marginal ca notorietate) rememoreaza, cu tristeti experte, destramarea relatiei lui cu o juna aspiranta; ulterior, cu un zvicnet de atlet supradopat, dintr-o odaie petersburgheza unde un batrin (intrat cu totul accidental in cadru) preia rolul de protagonist, istorisindu-i scriitorului viata lui de anonim chinuit (blocada Leningradului, iubire, izba, gulag, azil psihiatric, mutenie, «enormitatea absurdului», «circul negru») – o biografie (grea, strivitoare) din «funesta paranteza sovietica», din deceniile care (uriasa vorba!) «au despartit-o pe Rusia de destinul sau». Aici e si drama: in faptul ca oamenii au avut, chiar si atunci, o soarta.