in Dilemateca

Cartea fugilor da o masura maximala obsesiei scriitorului, imbogatind galeria personajelor operei autorului cu o alta figura a maretiei solitare si hoinare: Jeunne Homme Hogan, un globe-trotter vietnamez, care fuge cu disperarea universala a intregii umanitati. Singuratatea si fuga sint doua note constante in simfonia narativa lecleziana si amindoua au radacini in ceea ce romancierul crede ca este raul fundamental al lumii: pre-scrierea ei prin limbaj, prin semne si, de aici, vicierea ei prin social. Singuratatea este nu doar o imposibilitate a relationarii cu Celalalt, ci o singuratate damnata a sinelui. De acest tip de singuratate fuge meteoric Hogan, strabatind orase, deserturi si catune, mereu in cautarea unui autentic de neexprimat care sa-l redea pe el, siesi.