in Dilemateca

Noutatea absoluta a volumului Muzica pentru cameleoni vine, indubitabil, din plasarea scriitorului in centrul constructiei epice. Astfel, isi depaseste frica de a scrie despre sine, eliberindu-se treptata de orice retinere si ajungind sa faca marturisiri dintre cele mai intime (una ar fi aceea in care descrie zbuciumul interior trait in copilarie din cauza dorintei lui de a se fi nascut fata – «Fascinatie»). […] Desi la sfirsitul volumului Capote apare apare ca un personaj aflat in cautarea propriei identitati, din punctul de vedere al scriiturii, se pare ca americanul a cistigat pariul pe care si-l propusese initial, reusind sa aduca in povestirea postmoderna o prospetime stilistica unica.