in Orizont

Sebold exploreaza zona obscura a contactului dintre lumi, dar isi plaseaza povestea in zona imaginabilului uman. O presara cu un umor adolescentin usor asimilabil personajului si incearca sa gaseasca un echilibru intre vocea copilareasca, atentia accentuat feminina pentru detalii si contextul sumbru.
Originalitatea abordarii si scriitura lejera, lipsita de inflorituri inutile, ofera o lectura alerta, populata insa de indivizi monocromi: sensibili, potential interesanti, dar unidimensionali.
Prezentati exclusiv prin ochii lui Susie, in relatie cu ea si amintirea care ajunge sa-i defineasca, protagonistii nu ating complexitatea ce ar putea da greutate decisiva cartii. Scutita de excese sentimentale, dar atent ambalata in speranta unei reconstructii satisfacatoare a existentei, povestea are mai degraba efect consolator. Oscilind intre scene intense si caderi de tensiune dramatica si narativa, ea lasa o impresie puternica, dar un gust... amestecat.