pentru Observator cultural

Eu si prietenii mei din facultate sorbeam povestile familiei Glass, iar cind aparea una in New Yorker, ne repezeam s-o citim. Sotii Glass si copiii lor – Franny, Zooey, Seymour, Buddy si ceilalti – erau din West Side, intregul Upper West Side din Manhatan facea parte din viata lor. Totul despre ei – faptul ca proveneau dintr-o familie de actori de vodevil si jucau ei insisi, ca mici genii istete, intr-o emisiune-concurs la radio – era absolut OK; sigur ca erau prea perfecti, cu toate sensibilitatile lor, cu buddhismul lor, cu disperarea lor filozofica si legaturile lor de familie, dar tocmai de aceea reactionam noi asa. Erau anii Razboiului Rece, iar acesti frati autoreflexivi erau modele de alienare romantica.