Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Joyce Carol Oates despre J.D. Salinger, text aparut in The G
- Dosar de presă
- 0 likes
- 117 views
Nici un scriitor nu s-a transformat vreodata atit de misterios in mit, cu mult inainte de propria moarte, ca J.D. Salinger, al carui ultim text publicat a fost un fragment de proza intitulat Hapworth 16, 1924, aparut in New Yorker (pe 19 iunie 1965).
Uriasa faima a lui Salinger ar putea parea invers proportionala cu creatia lui propriu-zisa: un unic, foarte contestat, foarte indragit si acum clasic roman, De veghe in lanul de secara (1951), un volum de povestiri formidabile – Noua povestiri (1953), si episoadele din saga familiei Glass, Franny si Zooey (1961), Dulgheri, inaltati grinda acoperisului si Seymour: o prezentare (1963) – unele valoroase, altele, mai putin.
Marea, obsesiva tema a lui Salinger era dezradacinarea morala a materialismului american contemporan si efectul ei coroziv asupra copiilor si adolescentilor precoce, foarte sensibili, ale caror aspiratii religioase erau in acelasi timp ezoterice (orientale, mistice) si sentimentale (narcisiste, naiv egocentrice).
In ciuda succesului scrierilor lui publicate si a asteptarilor entuziaste cu care erau urmarite in New Yorker pina si cele mai insignifiante bucati ale sale, Salinger a hotarit sa nu mai publice incepind de la jumatatea anilor ’60, la 46 de ani, alegind o viata retrasa in satucul Cornish din New Hampshire. Au circulat zvonuri cum ca Salinger nu putea sau nu voia sa suporte cronicile adeseori veninoase pe care cartile lui incepusera sa le primeasca si ca, daca va continua sa scrie, va scrie «pentru sertar», nu pentru publicare. De fapt, izolarea lui Salinger fata de contemporanii lui incepuse mai devreme, atunci cind refuzase sa-si dea acordul pentru ca povestirile lui sa apara in antologii. Salinger a devenit atit de putin cunoscut, o prezenta literara americana atit de postuma inca din timpul vietii, incit nu exista un capitol J.D. Salinger in Salon.com Reader’s Guide to Contemporary Authors.
Acum, lumea asteapta cu nerabdare opera originala postuma a lui Salinger – care exista cu siguranta si cu siguranta va fi o mostenire extraordinara.
Uriasa faima a lui Salinger ar putea parea invers proportionala cu creatia lui propriu-zisa: un unic, foarte contestat, foarte indragit si acum clasic roman, De veghe in lanul de secara (1951), un volum de povestiri formidabile – Noua povestiri (1953), si episoadele din saga familiei Glass, Franny si Zooey (1961), Dulgheri, inaltati grinda acoperisului si Seymour: o prezentare (1963) – unele valoroase, altele, mai putin.
Marea, obsesiva tema a lui Salinger era dezradacinarea morala a materialismului american contemporan si efectul ei coroziv asupra copiilor si adolescentilor precoce, foarte sensibili, ale caror aspiratii religioase erau in acelasi timp ezoterice (orientale, mistice) si sentimentale (narcisiste, naiv egocentrice).
In ciuda succesului scrierilor lui publicate si a asteptarilor entuziaste cu care erau urmarite in New Yorker pina si cele mai insignifiante bucati ale sale, Salinger a hotarit sa nu mai publice incepind de la jumatatea anilor ’60, la 46 de ani, alegind o viata retrasa in satucul Cornish din New Hampshire. Au circulat zvonuri cum ca Salinger nu putea sau nu voia sa suporte cronicile adeseori veninoase pe care cartile lui incepusera sa le primeasca si ca, daca va continua sa scrie, va scrie «pentru sertar», nu pentru publicare. De fapt, izolarea lui Salinger fata de contemporanii lui incepuse mai devreme, atunci cind refuzase sa-si dea acordul pentru ca povestirile lui sa apara in antologii. Salinger a devenit atit de putin cunoscut, o prezenta literara americana atit de postuma inca din timpul vietii, incit nu exista un capitol J.D. Salinger in Salon.com Reader’s Guide to Contemporary Authors.
Acum, lumea asteapta cu nerabdare opera originala postuma a lui Salinger – care exista cu siguranta si cu siguranta va fi o mostenire extraordinara.
Related products