in Suplimentul de cultura

Scriu pentru ca am nevoie de a ma marturisi si de a recupera niste lucruri pe care simt eu ca le-am pierdut. Nevoia mea nu e de a spune o poveste sau de a-mi aparea vreo carte, ci de a recupera prin singura forma pe care pot sa spun c-o stapinesc intr-o oarecare masura, scrisul, niste lucruri esentiale. Si spre finalul cartii, cu riscul de a dezechilibra partea realista si a duce-o in alta zona – ma gindesc la rugaciunea de finat, - am vrut sa spun toate lucrurile in care cred. E un fel de marturisire a chestiilor care pentru mine sint esentiale. Ca sint vesele, ca sint tragice, nici nu mai conteaza. E vorba de a spune tot ceea ce simti, si in cartea asta despre asta a fost vorba. Si chiar as fi ipocrit sa stau intr-un sat ca ala si sa scriu carti de dragul de a scrie carti. Nu. Stai, si daca scrii, o faci pentru a marturisi. Nu pentru a deveni celebru sau altceva.