in Observator cultural

Din nou deruntant, epilogul cartii – Otrava de soareci – arata un Sociu at his best. Stilului alb, rece, sec si dietetic ii ia locul un registru convulsive, hipertensionat, dar la fel de bine controlat. Secvente de cosmar, desprinse dintr-o copilarie atroce, cu siluete fantomatice descompuse de alcool si violenta, sint derulate alert la persoana I, intre abator si sordidul unui bloc sufocant, claustrant, explodind in mintea cititorului. Daca va avea taria sa exploateze pina la capat acest filon obsesional – unde poetul se intoarce in forta!- , autorul Nevoilor speciale s-ar putea metamorfoza intr-un scriitor de mare intensitate imploziva.