www.newsin.ro

Am scris Nici o privire cind aveam 23 de ani, este primul meu roman. Acum am 35 de ani si lucrez la al patrulea roman. Cind l-am scris nu eram sigur ca pot scrie un roman, ca sint capabil sa fac asta, era o incercare. Din experienta mea de dupa am ajuns la concluzia ca, intr-un fel, primul roman e cel mai usor. Am scris lucruri care deja erau parte din mine de multi ani. Acest roman se intoarce la amintirile mele din copilarile, la regiunea unde m-am nascut, un mic sat unde am locuit pina la 18 ani. Aici prezint viata dintr-un mic sat, amestecata cu creaturi mitologice. Unele dintre personaje sint din tradita orala a povestilor portugheze. In acest roman gasesti un pastor, care e o persoana obisnuita, dar si un urias, diavolul, sau gemeni siamezi care sint legati prin degetele mici. Am incercat sa fac acest «amestec», pentru ca am citit multe carti despre acea regiune focusate pe neorealism, nu citisem pina atunci niciun text existential, individual despre acea regiune. Cred ca viata rurala aduce ceva individual, iti schimba si iti atinge personalitatea. Asta am incercat sa identific si sa descriu in acel roman. Nu mi-am imaginat ca va fi tradus in romana sau in alte limbi, acest lucru e dincolo de orice asteptari pe care le-am avut. Cind scrii, nu trebuie sa te gindesti la asta, la faima, trebuie sa te gandesti doar la ceea ce scrii, deoarece nu te poti baza pe altceva. Faima se intimpla doar cu noroc si cu multa munca. Insa e nevoie de mult noroc.