http://adinab.wordpress.com

Ce mi-a placut la Firmin: referintele livresti incluse in carte ca anecdote (stiati, de exemplu, ca otrava de soboloani are un gust «ciudat de bun, un amestec de branza Velveeta, asfalt fierbinte si Proust»?); tandretea fata de micutul sobolan, umorul acestuia, descrierea efortului necesar pentru comunicarea cu ceilalti; ideea ca cititul in exces nu te apara de relele vietii, de singuratate sau de ratare, dar iti da macar posibilitatea sa iesi din ingustimea destinului tau si sa pui in cuvinte ceea ce ti se intimpla. Mi-au mai placut si ilustratiile – la fiecare cateva pagini sunt desene mici cu sobolani alergind pe linga text, iar citeva scene sunt ilustrate.
Nu e o carte cu pretentii de capodopera, dar autorul a lucrat multi ani la ea si a investit in ea experiente de viata reale.