in Cotidianul

E greu sa alegi cea mai frumoasa declaratie din aceast roman, dar oricare ar fi ea, tine de libertate. Nu exista credinta pentru cel care, voind intreaga lume, nu-si da voie sa greseasca, pentru ca n-a invatat sa nu-i fie teama. Si, intr-o lume in care fantasmelor li se interzice libera circulatie, izvoarele, inclusiv cele ale povestirii, seaca, pare sa spuna Rushdie. Acest roman ar putea fi manifestul de credinta al oricarui povestitor care a ajuns sa priceapa rostul pentru care infloreste basme. Pentru scepticii la lectura din Rushdie, revelatia acestei carti este tocmai el: un seducator trecut prin carti, care aici pare ca s-a oprit la cel mai frumos si mai hipnotic dintre cicluri, cel al celor 1001 de nopti.