in Suplimentul de cultura

Romanul lui Dan Lungu este unul marcat de ambitia de a fi altfel. El reuneste un roman de dragoste care isi refuza cazuistica sentimentala si un roman social care migreaza catre teologic. Din punct de vedere estetic, talentul de observatie al autorului este investit cu folos in partea de deriva sufleteasca si autoanaliza. Apropierea lui Andi de grupul lui Set este relatata cu voita obiectivitate, naratorul delimitindu-se vizibil de mult mai superficialul si bascaliosul personaj-reflector. Glumitele si ironiile lui Andi fata de “pocaiti” fac loc, pe parcurs, unei deschideri pline de simpatie. Iar apropierea fata de grupul de adventisti face posibila uitarea vechii suferinte. Facind un joc de cuvinte (desigur, indoielnic), voi spune ca eroul trece de la “catastihul amorului” la catehismul religios. Problematica credintei vine s-o inlocuiasca pe cea a socialului sau pe cea amoroasa.