Pentru cine nu il cunoaste pe Paul Cornea (presupunere, fireste, absurda pentru orice intelectual cit de cit interesat de critica, istorie si teorie literara), cele 23 de comunicari cuprinse in volumul Delimitari si ipoteze ar putea constitui o introducere numai buna. Regasim aici, inainte de toate, calitatile celui care a scris Originile romantismului romanesc ori Interpretare si rationalitate: un profesionist desavirsit, de o acuratete impecabila a informatiei si de o precizie aproape maniacala a expresiei; un hermeneut care conjuga exemplar „aproapele“ analizei de text cu „departele“ cadrelor istorice; o inteligenta mereu vie, care iubeste speculatia hi-tech, dar ii uraste pe speculantii de sofisme; si, nu in ultimul rind, un excelent causeur, care se pricepe sa sufle ironic colbul de pe cronicele nu foarte batrine (precum in relatarea „sarbatorii revolutionare“ din 6 septembrie 1848), dar si sa portretizeze cu acuitatea unui David Lodge vedetele umaniste ale universitatilor occidentale din ultimele decenii.
