pe fulger.hotnews.ro

Inainte de lansarea cartii, il numeam pe autor, tot pe acest blog, un “Nicolae Manolescu al criticii de film postcomuniste”. Afirmatia li s-a parut exagerata unora (si lui Andrei in primul rind), insa mi-o mentin: daca azi critica de film (sau critica in general) ar fi la fel de importanta in ochii “publicului larg” ca in perioada ceausista, cronicile de intampinare ale lui Andrei Gorzo din anii 2000 ar trebui sa conteze la fel de mult pentru cineastii si spectatorii români (si nu numai români) cat contau cele ale lui Nicolae Manolescu, din anii ‘70-’80 ai veacului trecut, pentru scriitori si cititori deopotriva.