in Steaua

Gheo reuseste cu acest volum o surprinzator de acurata descriere a românului contemporan... In spatele povestitorului cu ton simplu, in spatele autorului transpus citeodata in text in pielea unui personaj usor credul si usor neajutorat, se ascunde un spirit lucid si ludic... Nu se poate vorbi de rautate sau de intentii ascunse in cazul lui Radu Pavel Gheo, dupa cum nu se poate vorbi de acestea in cazul lui Caragiale. Asemeni ilustrului inaintas, banateanul este un hipersenzitiv, un receptor al minunatei lumi murdare in care traim. Din nou, asemeni lui Caragiale, Gheo are stil. Acum citiva ani, scriam despre prozator ca ar avea toate calitatile unui stilist, mai putin rabdarea. Volumul de fata dovedeste ca a reusit sa o obtina si pe aceasta.