in Noua literatura

Zilele regelui este in egala masura roman de dragoste, roman politic, fresca sociala si istorica. Pasajele erotice sint delicate, venind din directia romanului liric al lui Macedonsky, Thalassa, iar tabloul Bucurestiului aminteste vag de Mateiu Caragiale. Constructia narativa se structureaza pe doua planuri perfect intrepatrunse: istoria
mare (in care personaj este principele, ulterior regele Carol I) si istoria mica (a dentistului si a mahalalelor pitoresti). Deosebit de reusite mi s-au parut paginile asa-zis politice (vezi, de pilda, episodul intilnirii lui Carol cu sultanul pentru confirmarea pozitiei de domnitor).
Cel mai recent roman al lui Filip Florian este o carte frumoasa (prin stil) si inedita(prin tema si poveste).