in Bucurestiul Cultural

Zilele regelui se infatiseaza un roman compus ireprosabil. Chiar ceea ce, in urma cu o suta sau chiar cu douazeci de ani, ar fi parut un exces cam didactic de explicitare astazi apare perfect OK: dizolvata in ronronul distins-ironic al unei evocari ce nu abandoneaza persoana a III-a, enumerarea ritualica a ocupatiilor sau a functiilor detinute, de-a lungul vremii, de diverse personalitati politice (de la fostul “bei de Samos” Ion Ghica la “aventurierul” I.C. Bratianu) devine absolut necesara, atit pentru eventualul public strain, necunoscator al istoriei romanesti, cit si pentru publicul nostru tinar si “recent”. Prin aceasta fermecator-insolita retrofictiune istorica, Filip Florian devine, editorial vorbind, primul autor din colectia “Ego-proza” calificat in categoria “Fiction Ltd.” a Poliromului si e definitiv confirmat ca una dintre cele doua-trei noi intrari din prima linie valorica a prozei autohtone.