Volumul proaspat publicat, aparut in Franta in anul 2006, completeaza, in viziunea autorului sau, o biblioteca a sintezelor istorice franceze despre Europa de Est nu doar saraca, ci si in buna masura tributara istoriei care isi insusea o perspectiva ingusta, animata de «geopolitica rezultata dupa Ialta».
Convins, in raspar cu o influenta directie istoriografica a acestei zone care prefera o linie de argumentare foarte puternic ideologizata, ca Europa de Est e un teritoriu mult mai viu si mai ofertant inclusiv pentru un istoric care priveste dincolo de meschinele grile politice de lectura, J.-F. Soulet recompune foarte convingator un «parcurs exceptional» al tarilor care compun aceasta zona. «Jucind rolul de teritorii frontaliere intre Orient si Occident, toate aceste tari au fost, rind pe rind, disputate fara mila de catre marile puteri ale momentului, au trecut in masa, uneori cu forta, la comunism, dupa ce suferisera vicisitudinile regimurilor fasciste si, spre surpriza generala, au reusit sa se elibereze de jugul totalitar, sfirsind prin a intra cu entuziasm si curaj in Uniunea Europeana».
Romania ocupa o parte insemnata a amplului studiu propus de istoricul francez. De la intrarea sub tutela sovietica la «destatalizarea influentata», de la dificultatile de adaptare la rigorile minimale ale democratiei pina la dubla integrare – spectaculoasa! – in NATO si UE, de la consensul larg impartasit si de conducatori, si de cei condusi («instaurarea unui sistem democratic») pina la «practica democratica presarata cu numeroase piedici» si in Romania – acestea sint citeva dintre bornele insemnate pe care le atinge J.-F. Soulet in demersul sau, reusit, de a realiza inclusiv o istorie convingatoare a Romaniei contemporane.
