in Revista 22

Cel mai impresionant, la Sorin Antohi, nu este insa bagajul de cunostinte si mecanismul de activare a lui, ci, desigur, echilibrul «ethic» al scrierilor sale in ciuda gravitatii temelor abordate si in ciuda reactivitatii viscerale a populatiei intelectuale de la noi la potentialul lor energetic: scandalul «boierilor mintii», discreditarea ideii de stat si gherila dintre «dreapta» si «stanga», care inainteaza adesea mascate, degradarea invatamintului romanesc si constelatia de solutii mai mult sau mai putin utopice (cu sau fara ore de religie, cu sau fara reviste ISI etc.) si, in sfirsit, segregarea sociala intre o «societate civila» cu veleitati de leadership luminat si discursul radical diferit al unei societati romanesti de tirg, un discurs disonant cognitiv (ca sa reiau o sintagma intrebuintata de Antohi) sau, mai simplu, cu memorie scurta si spurcat la gura.