Atmosfera romanului este de crepuscul compozit, edificat din structuri schizoide, din mari galaxii menite destramarii. Motivele puse in circulatie, recurente, sint chiar obsesiile romancierului: expulzarea ca statut al omului, multitudinea de euri ca versiuni omologate de ceilalti, autoconstructia, iesirea din cadru ca perceptie a intregului tablou, comunicarea dintre vii si morti, clarviziunea ca singura credinta a autorului, fictiunea, realitatea alternativa, imaginarul, fiind tot atitea declansatoare de adevar. Rushdie recurge la spargerea granitelor sau de-compartimentare, facind recurs la cele mai diverse feluri de cunoastere, tehnica si intelectuala, stiintifica si vizionara, mitografica si vizuala, abolind totodata cortina dintre fantezie si fapte, dintre vis si trezire, dintre imaginar si real, explorind date din intrepatrunderea prin viol reciproc si autodistructiv a doua universuri. <
> nu este doar capodopera lui Rushdie, ci si incoronarea operei Antoanetei Ralian de interpret al unei partituri baroce, dificile si carismatice. Caci edificiul epic este totodata un repertoriu estetic al romanului si artelor intre milenii.