in Observator Cultural

Cartile au si ele momentele lor de pornire, de implinire. Desi Intoarcerea huliganului nu se refera doar la vizita mea in Romania, ci recupereaza, fragmentar, o intreaga existenta – si a mea si a Romaniei din anumite perioade, perceptia mea era extrem de tensionata, atunci. Reveneam intr-un loc pe unde trecuse furtuna, cutremurul, iar eu ma intorceam sa-l vad. Eram, cum spun in carte, un turist al posteritatii. Reveneam intr-un loc in care eu am disparut si pe care il revad ca pe un soi de strigoi al locului. Ma uit la cladiri pe care le stiu, la strazi pe care le stiu, sint si nu mai sint al locului si nu mai exist pentru acel loc. Si, cum constatam deseori, nici nu e nevoie sa exist, nici nu e nevoie de mine, am iesit, am trecut intr-un alt tarim.